Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
îmbăgiuá, îmbăgiuiéz, vb. I (reg.) 1. a purta cu vorba, a încurca. 2. a amăgi, a înșela; a momi, a ademeni, a seduce.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
îmbăgiuá (-uéz, -át), vb. – A amăgi, a momi, a înșela. – Var. îmbăgina. Origine necunoscută. Nu pare posibilă der. de la un lat. ambagĕlla, în loc de ambages, propusă de Drăganu, Dacor., I, 297 și acceptată de DAR. În Trans. și Mold. de Nord.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)