Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îmbărbăta (verb tranzitiv) , îmbărbătare (substantiv feminin)   
ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMBĂRBĂTÁRE s. v. consolare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îmbărbătáre s. f., g.-d. art. îmbărbătării; pl. îmbărbătări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja. – În + bărbat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMBĂRBĂTÁ ~éz tranz. A face să se îmbărbăteze. /în + bărbat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMBĂRBĂTÁ mă ~éz intranz. A-și insufla bărbăție; a căpăta curaj. /în + bărbat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMBĂRBĂTÁ vb. 1. v. însufleți. 2. v. consola.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A îmbărbăta ≠ a deprima, a descuraja
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se îmbărbăta ≠ a se înfricoșa, a se speria
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
îmbărbătá vb., ind. prez. 1 sg. îmbărbătéz, 3 sg. și pl. îmbărbăteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)