Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îmblăti (verb tranzitiv) , îmblătit (adjectiv)   
ÎMBLĂTÍT s. n. Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcít s. n.] – V. îmblăti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMBLĂTÍT s. îmblătire. (~ul grâului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV. Tranz. A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăcí vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMBLĂTÍ ~ésc tranz. 1) (cereale sau păstăioase) A prelucra cu îmblăciul (pentru a separa boabele). 2) fig. (persoane) A bate tare (cu ceva); a zdrobi în bătăi; a ciomăgi; a cetlui. /<sl. mlatiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMBLĂTÍ mă ~ésc intranz. rar A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /<sl. mlatiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMBLĂTÍ vb. v. atinge, bate, lovi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îmblătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătésc, imperf. 3 sg. îmblăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblăteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)