Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îmbogăți (verb tranzitiv) , îmbogățire (substantiv feminin)   
ÎMBOGĂȚÍRE, îmbogățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbogăți și rezultatul ei. – V. îmbogăți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMBOGĂȚÍRE s. 1. căpătuială, căpătuire, chiverni-seală, chivernisire, înavuțire, parvenire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.) 2. v. concen-trare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îmbogățíre s. f., g.-d. art. îmbogățírii; pl. îmbogățíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMBOGĂȚÍ, îmbogățesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină bogat; a (se) înavuți, a (se) înstări. 2. Tranz. și refl. A (se) adăuga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face să devină sau a deveni mai numeros, mai cuprinzător, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mări. – În + bogat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMBOGĂȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să se îmbogățească. 2) (minereuri) A lipsi de substanțe străine. /în + bogat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMBOGĂȚÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni bogat; a acumula în cantități mari bunuri materiale sau spirituale. 2) A se completa cu elemente noi. /în + bogat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMBOGĂȚÍ vb. 1. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se înavuți, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.) 2. a se înavuți, a se închiaburi, (pop.) a se chiaburi. (Un țăran care s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) îmbogăți ≠ a (se) ruina, a sărăci
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
îmbogățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbogățésc, imperf. 3 sg. îmbogățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbogățeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)