Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: împila (verb tranzitiv) , împilat (adjectiv)   
ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPILÁT adj., s. v. oprimat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMPILÁ ~éz tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima. / Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPILÁ vb. v. oprima.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împilá, împiléz, vb. I (reg., înv.) 1. (despre iarbă) a călca în picioare. 2. (refl.) a nu se dezvolta, a se pipernici, a se chirci. 3. (despre fân) a îndesa, a presa. 4. (despre cal) a-l împiedica (prin legarea gâtului de un picior dinainte). 5. (fig.) a apăsa, a face să se apleca; a îndupleca. 6. a împovăra cu dări, a asupri, a oprima. 7. a combate, a disprețui. 8. (fig.) a biciui.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
împilá (împiléz, împilát), vb.1. A comprima, a presa, a zdrobi. – 2. A oprima, a asupri. – Var. împili, încila, închila. Probabil din lat. *impillārepilāre, cf. pil, piuă (Cihac, I, 119; Tiktin; Pușcariu, RF, II, 66-71). După o părere mai puțin convingătoare, a lui Drăganu, Dacor., VI, 286-91, de la chilăînchila, cu modificare datorată hiperurbanismului. Pentru semantism, cf. fr. fouler, ngr. πιλέω. – Der. împilător, adj. (care oprimă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
împilá vb., ind. prez. 1 sg. împiléz, 3 sg. și pl. împileáză; conj. prez. 3 sg. și pl. împiléze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)