Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: împovăra (verb tranzitiv) , împovărare (substantiv feminin)   
ÎMPOVĂRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împovăra.V. împovăra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPOVĂRÁRE s. încărcare, îngreuiere, îngreunare. (~ spinării unui cal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împovăráre s. f., g.-d. art. împovărării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. Tranz. și refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMPOVĂRÁ ~éz tranz. și fig. A face să se împovăreze. ~ cu griji. /în + povară
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMPOVĂRÁ mă ~éz intranz. și fig. A purta multe poveri; a încărca. /în + povară
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPOVĂRÁ vb. 1. a încărca, a îngreuia, a îngreuna, (înv.) a însărcina. (A ~ spinarea unui măgar.) 2. v. copleși. 3. v. oprima.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPOVĂRÁ vb. v. însărcina.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A împovăra ≠ a despovăra, a ușura
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
împovărá vb., ind. prez. 1 sg. împovăréz, 3 sg. și pl. împovăreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)