Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: împrejmui (verb tranzitiv) , împrejmuit (adjectiv)   
ÎMPREJMUÍT1 s. n. Faptul de a împrejmui; împrejmuire (1). – V. împrejmui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPREJMUÍT adj. închis, îngrădit. (Un teren ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎMPREJMUÍT s. v. împrejmuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Împrejmuit ≠ dezgrădit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
împrejmuít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMPREJMUÍ ~iésc tranz. 1) (terenuri, suprafețe de pământ etc.) A înconjura cu un gard sau cu un zid; a îngrădi. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a încercui; a înconjura; a împrejura; a împresura. [Sil. îm-prej-] /în + preajmă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPREJMUÍ vb. 1. a închide, a înconjura, a îngrădi, (înv. și pop.) a ocoli, (pop.) a țărcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chenărui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A împrejmui ≠ a dezgrădi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
împrejmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. împrejmuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)