Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: împricina (verb) , împricinat (adjectiv)   
ÎMPRICINÁT, -Ă, împricinați, -te, adj., s. m. și f. (Cel) care este implicat, acuzat într-un proces; (cel) care este parte într-un proces. – V. împricina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPRICINÁT s., adj. v. inculpat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împricinát adj, m., s. m., pl. împricináți, f. sg. împricinátă, pl. împricináte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPRICINÁ, împricinez, vb. I. Refl. recipr. (Pop.) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ÎMPRICINÁ mă ~éz intranz. pop. 1) A intra în judecată (cu cineva); a se judeca. 2) A se pune de pricină (cu cineva). [Sil. îm-pri-] /în + pricină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPRICINÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană implicată într-un proces (ca acuzat), într-un conflict. /v. a împricina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
împriciná vb., ind. prez. 1 sg. împricinéz, 3 sg. și pl. împricineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)