Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: împroșca (verb tranzitiv) , împroșcare (substantiv feminin)   
ÎMPROȘCÁRE, împroșcări, s. f. Acțiunea de a împroșca; stropire; împroșcătură (1). – V. împroșca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPROȘCÁRE s. împroșcătură, stropire, stropit, stropitură, (rar) stropeală. (~ cuiva cu noroi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împroșcáre s. f., g.-d. art., împroșcării; pl. împroșcări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎMPROȘCÁ, împróșc, vb. I. Tranz. 1. A împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apă, cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A împrăștia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafața unui obiect. 2. A arunca întruna, a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile, pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. – Cf. bg. prăskam, scr. prskati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎMPROȘCÁ împróșc tranz. 1) (apă, noroi, pietre, proiectile etc.) A împrăștia din abundență, aruncând cu putere. 2) (urmat de un complement indirect cu prepoziția cu) A supune unui atac prin proiectare. ~ cu zăpadă. 3) (obiecte sau ființe) A lovi la nimereală, venind în zbor. ~ cu apă. [Sil. îm-proș-] /cf. sb. proskati, bulg. prăskam
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMPROȘCÁ mă împróșc intranz. A face (concomitent) schimb de împroșcări (cu cineva). /cf. sb. proskati, bulg. prăskam
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPROȘCÁ vb. 1. a stropi, (reg.) a proșca. (Îl ~ cu noroi.) 2. a sări, a stropi, (reg.) a proșca. (Noroiul ~ în toate părțile.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împroșcá vb., ind. prez. 1 sg. împróșc, 2 sg. împróști, 3 sg. și pl. împroáșcă; conj. prez. 3 sg. și pl. împroáște
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)