Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: împușca (verb tranzitiv) , împușcat (adjectiv)   
ÎMPUȘCÁT, -Ă, împușcați, -te, adj. 1. Care a fost omorât prin împușcare. ◊ (Expr.) A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) împușcat = a fugi, a se duce repede, glonț. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) Care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; coșcovit, scorojit, cojit. 3. (Despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie. – V. împușca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: împușcă-n-lună s. m. invar. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. I. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: Împușcă-n-lună s. m. invar. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a | Permalink
A ÎMPUȘCÁ1 împúșc 1. tranz. A ucide sau a răni cu o armă de foc. 2. intranz. 1) A descărca o armă de foc; a trage cu pușca. 2) (despre arme de foc) A produce o detunătură. 3) fig. A produce pocnete asemănătoare cu cele de pușcă. /în + pușcă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ÎMPUȘCÁ2 împúșc tranz. (cuie) A introduce, cu un aparat special, într-o suprafață betonată. /în + pușcă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎMPUȘCÁ mă împúșc intranz. A face (concomitent) schimb de împușcături (cu cineva). /în + pușcă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPUȘCÁT ~tă (~ți, ~te) v. A ÎMPUȘCA și A SE ÎMPUȘCA.A fugi (sau a ieși, a se duce) (ca) ~ a fugi sau a ieși, a se duce foarte repede, ca din pușcă. /v. a împușca
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎMPUȘCÁ vb. (înv. și pop.) a pușca, (înv. și reg.) a pușcări.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împușcá vb., ind. prez. 1 sg. împúșc, 2 sg. împúști, 3 sg. și pl. împúșcă; conj. prez. 3 sg. și pl. împúște
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)