Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
ÎMPUIÁ, împuiez, vb. I. Tranz. (în expr.) A împuia capul (sau urechile) cuiva = a face să intre în mintea cuiva o idee, insistând asupra ei; a ameți pe cineva cu vorbăria. [Pr.: -pu-ia.Prez. ind. și: (reg.) împúi] – În + pui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎMPUIÁ vb. v. înmulți, reproduce.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
împuiá pers. 3 sg. împuiáză, vb. I (pop.) 1. (despre animale și păsări) a face ouă, a se înmulți. 2. (despre bube) a se întinde. 3. (despre gânduri, dragoste) a încolți, a se încuiba. 4. (cu referire la urechile și capul omului) a asurzi, a bate capul, a ameți, a năuci. 5. (cu referire la ornamente) a desena, a coase pui pe ceva, a împodobi, a împestrița.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
împuiá vb., ind. prez. 1 sg. împuiéz, 3 sg. și pl. împuiáză, 1 pl. împuiém; conj. prez. 3 sg. și pl. împuiéze; ger. împuínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ÎMPUIÁ ~iéz tranz. : ~ capul (sau urechile) cuiva a repeta cuiva insistent un lucru; a ameți pe cineva cu vorbăria. /în +pui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)