Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înșirui (verb tranzitiv) , înșiruire (substantiv feminin)   
ÎNȘIRUÍRE, înșiruiri, s. f. Acțiunea de a înșirui și rezultatul ei; șir. – V. înșirui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNȘIRUÍRE s. 1. v. succedare. 2. v. enumerare. 3. înșirare, serie, succesiune, șir. (O lungă ~ de raționamente.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înșiruíre s. f., g.-d. art. înșiruírii; pl. înșiruíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNȘIRUÍ, înșírui, vb. IV. Tranz. 1. A înșira mărgele. ♦ A așeza în șir, la rând. 2. Fig. A expune pe rând, a enumera. – În + șir + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNȘIRUÍ vb. 1. v. alinia. 2. v. înșira. 3. v. succeda. 4. v. enumera.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înșiruí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. înșírui, 3 sg. și pl. înșíruie, imperf. 3 sg. înșiruiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)