Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înștiința (verb tranzitiv) , înștiințare (substantiv feminin)   
ÎNȘTIINȚÁRE, înștiințări, s. f. Acțiunea de a înștiința și rezultatul ei; știre, informație, anunț, încunoștințare. ♦ (Concr.) Comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție, care cuprinde o știre, un anunț etc.; adresă, notă. [Pr.: -ști-in-] – V. înștiința.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNȘTIINȚÁRE s. 1. v. informare. 2. anunțare, încunoștințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 3. v. anunț. 4. v. comunicare. 5. v. informație. 6. v. notă. 7. v. prevenire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înștiințáre s. f. (sil. -ști-in-), g.-d. art. înștiințării; pl. înștiințări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNȘTIINȚÁ, înștiințez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoștință, a prinde de veste, a afla. – În + știință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNȘTIINȚÁ ~éz tranz. (persoane) A pune în cunoștință de cauză; a pune la curent a anunța; a informa. /în + știință
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNȘTIINȚÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNȘTIINȚA. 2) Document prin care se anunță ceva; aviz /v. a înștiința
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNȘTIINȚÁ vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunța, a încunoștința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 4. v. preveni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înștiințá vb. (sil. -ști-in-), ind. prez. 1 sg. înștiințéz, 3 sg. și pl. înștiințeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)