Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înșuruba (verb tranzitiv) , înșurubare (substantiv feminin)   
ÎNȘURUBÁRE, înșurubări, s. f. Acțiunea de a înșuruba și rezultatul ei. – V. înșuruba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNȘURUBÁRE s. (TEHN.) strângere, strâns. (~ piuliței.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înșurubáre s. f., g.-d. art. înșurubării; pl. înșurubări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNȘURUBÁ, înșurubez, vb. I. Tranz. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa în locașul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. – În + șurub.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNȘURUBÁ ~éz tranz. 1) (obiect) A fixa printr-un șurub. 2) (piulițe) A îmbrăca pe filetul unui șurub (prin răsucire). /în + șurub
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNȘURUBÁ vb. (TEHN.) a strânge, (pop.) a șurubui, (reg.) a șurubi. (A ~ piulița.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A înșuruba ≠ a deșuruba
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înșurubá vb., ind. prez. 1 sg. înșurubéz, 3 sg. și pl. înșurubeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)