Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
ÎNȚĂRCÁ, înțárc, vb. I. 1. Tranz. A înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăța de supt. ◊ Expr. L-a înțărcat dracul, se spune despre un om foarte șiret. 2. Intranz. (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A dezobișnui, a dezvăța, a lipsi pe cineva de ceva. – În + țarc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNȚĂRCÁ vb. (înv. și reg.) a întiri. (A ~ un copil.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNȚĂRCÁ vb. v. debarasa, descotorosi, dez-băra, dezobișnui, dezvăța, lăsa, scăpa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înțărcá vb., ind. prez. 1 sg. înțárc, 2 sg. înțárci, 3 sg. și pl. înțárcă; conj. prez. 3 sg. și pl. înțárce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ÎNȚĂRCÁ înțárc 1. tranz. 1) (sugaci) A opri definitiv de la supt. ◊ Unde și-a ~t dracul copiii a) unde nimeni nu știe; b) undeva foarte departe. 2) fig. A face să se lase de o deprindere (rea); a dezvăța; a dezobișnui. 2. intranz. (despre femelele mamifere) A nu mai da lapte; a nu se mai mulge. /în + țarc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A înțărca ≠ a alăpta, a mulge
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)