Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înarma (verb tranzitiv) , înarmare (substantiv feminin)   
ÎNARMÁRE, înarmări, s. f. Acțiunea de a (se) înarma.V. înarma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
Înarmare ≠ dezarmare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înarmáre s. f. (sil. mf. în-), g.-d. art. înarmării; pl. înarmări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNARMÁ, înarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma. ◊ Expr. (Refl.) A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor. – În + armă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNARMÁ ~éz tranz. 1) A înzestra cu armament; a pregăti pentru luptă. 2) fig. A dota cu ceva necesar (în vederea realizării unei acțiuni). ~ cu date. [Sil. în-ar-] /în + armă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNARMÁ mă ~éz intranz. A se pregăti de război, înzestrându-se cu arme. ◊ ~ cu răbdare a) a se pregăti pentru o așteptare îndelungată; b) a căuta să-și păstreze calmul. /în + armă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNARMÁ vb. (pop.) a (se) întrarma.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A înarma ≠ a dezarma
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înarmá vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înarméz, 3 sg. și pl. înarmeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
arméz v. tr. (lat. armare). Daŭ arme, echipez cu arme. V. refl. Pun mîna pe arme, mă echipez cu ele. Fig. Mă întăresc, îmĭ fac curaj: a te arma cu răbdare. – Și înarmez. Vechĭ și întrazmez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)