Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
ÎNAVUȚÍ, înavuțesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbogăți (1). – În + avut (după îmbogăți).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNAVUȚÍ vb. 1. v. îmbogăți. 2. a se îmbogăți, a se închiaburi, (pop.) a se chiaburi. (Un țăran care s-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înavuțí vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înavuțésc, imperf, 3 sg. înavuțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înavuțeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ÎNAVUȚÍ ~ésc tranz. A face să se înavuțească; a înstări. [Sil. în-a-] /în + avut
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNAVUȚÍ mă ~ésc intranz. A deveni avut; a acumula bunuri materiale în cantități mari; a se înstări. /în + avut
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A (se) înavuți ≠ a (se) ruina, a sărăci
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)