Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
ÎNCĂIBĂRÁ, încáibăr, vb. I. Refl. recipr. (Reg.) A se încăiera. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCĂIBĂRÁ vb. v. apuca, încăiera, înhăța, înșfăca, lua, prinde.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încăibărá (-réz, încăibărát), vb.1. A apuca, a prinde, a înșfăca. – 2. (Refl.) A ajunge la păruială, a se lua la bătaie. – Var. îngăibăra, îmbăibăra, îngăidăra, încărăba. Origine obscură. Pare să fie rezultat de la încăiera încrucișat cu carabă (cf. ultima var.), sau mai probabil cu un suf. expresiv -ura, cf. încheibăra. Nu pare posibilă explicația lui Pușcariu, Dacor., III, 671 (cf. REW 1790 și DAR), care pleca de la un lat. *incaviolāre „a închide în colivie”. Scriban admite o încrucișare a lui încăiera cu cherba.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
încăibărá vb. (sil. -căi-), ind. prez. 1 sg. încáibăr/încăibăréz, 2 sg. încáiberi, 3 sg. și pl. încáibără; conj. prez. 3 sg. și pl. încáibere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)