Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: încăiera (verb tranzitiv) , încăierare (substantiv feminin)   
ÎNCĂIERÁRE, încăierări, s. f. Acțiunea de a (se) încăiera și rezultatul ei; bătaie; încăierat, încăierătură. – V. încăiera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCĂIERÁRE s. 1. v. bătaie. 2. harță, hărțuială, hărțuire. (O ~ în joacă.) 3. încleștare. (~ lor la luptă.) 4. înfruntare, (înv. și reg.) război, (fig.) ciocnire. (~ între unități armate dușmane.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încăieráre s. f., g.-d. art. încăierării, pl. încăierări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCĂIERÁ, încáier, vb. I. Refl. recipr. A se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra. ♦ Tranz. (Rar) A ataca, a hărțui. – În + caier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNCĂIERÁ încáier tranz. A ataca înconjurând din toate părțile. /în + caier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNCĂIERÁ mă încáier intranz. A se lua la bătaie (unul cu altul); a începe să se bată (unul cu altul). /în + caier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCĂIERÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNCĂIERA și A SE ÎNCĂIERA. 2) Bătaie îndârjită între două sau mai multe persoane. ~ între tabere dușmane. /v. a (se) încăiera
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCĂIERÁ vb. 1. (pop.) a se încăibăra. (De ce v-ați ~?) 2. a se hărțui. (Se ~ în joacă.) 3. a se încleșta, (reg.) a se încocleți. (S-au ~ la luptă.) 4. a se înfrunta, (fâg.) a se ciocni. (Două tabere care se ~.) 5. (înv.) a se sfădi. (Dulăii s-au ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încăierá vb., ind. prez. 1 sg. încáier, 3 sg. și pl. încáieră; conj. prez. 3 sg. și pl. încáiere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)