Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: închirci (verb) , închircit (adjectiv)   
ÎNCHIRCÍT, -Ă, închirciți, -te, adj. (Reg.) Chircit. – V. închirci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCHIRCÍT adj. 1. v. chircit. 2. v. pipernicit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Închircit ≠ zdravăn
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ÎNCHIRCÍ, închircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. – În + chirci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ÎNCHIRCÍ mă ~ésc intranz. 1) A se ghemui (la pământ); a se face mic. 2) (despre plante) A nu se dezvolta îndeajuns. /în + a chirci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCHIRCÍ vb. 1. v. chirci. 2. v. pipernici.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
închircí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închircésc, imperf. 3 sg. închirceá; conj. prez. 3 sg. și pl. închirceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)