Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înciuda (verb tranzitiv) , înciudare (substantiv feminin)   
ÎNCIUDÁRE, înciudări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înciuda și rezultatul ei; ciudă. – V. înciuda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCIUDÁRE s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înciudáre s. f., g.-d. art. înciudării; pl. înciudări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCIUDÁ, înciudez, vb. I. Refl. și (rar) tranz. A fi sau a face să fie cuprins de ciudă; a ciudi. – În + ciudă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNCIUDÁ ~éz tranz. rar A face să se înciudeze. /în + ciudă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNCIUDÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de ciudă. /în + ciudă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCIUDÁ vb. a (se) necăji, a (se) supăra, (pop.) a (se) ciudi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înciudá vb., ind. prez. 1 sg. înciudéz, 3 sg. și pl. înciudeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)