Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: încolona (verb tranzitiv) , încolonare (substantiv feminin)   
ÎNCOLONÁRE s. f. Acțiunea de a (se) încolona. ♦ (Art.; cu valoare de interjecție) Exclamație care îndeamnă, ordonă încolonarea unui grup de oameni. – V. încolona.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCOLONÁRE s.f. Faptul de a se încolona. [< încolona].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
încolonáre s. f., g.-d. art. încolonării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCOLONÁ, încolonez, vb. I. Refl. (Despre un grup de oameni, de vehicule) A se așeza în coloană, a forma o coloană (de marș); (despre o persoană, un vehicul) a se încadra, într-o coloană. ♦ Tranz. A așeza, a dispune în coloană. – În + coloană.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNCOLONÁ ~éz tranz. A face să se încoloneze. /în + coloană
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNCOLONÁ mă ~éz intranz. 1) A se aranja în coloană. Demonstranții s-au ~at. 2) A se integra într-o coloană. /în + coloană
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCOLONÁ vb. I. refl. (Despre un grup de oameni) A se așeza în coloană; (despre un individ) a-și lua locul în coloană. [< it. incolonnare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNCOLONÁ vb. refl. (despre un grup de oameni) a se așeza în coloană; (despre un individ) a-și lua locul în coloană. (< it. incolonnare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
încoloná vb., ind. prez. 1 sg. încolonéz, 3 sg. și pl. încoloneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)