Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: încontra (verb) , încontrare (substantiv feminin)   
ÎNCONTRÁRE, încontrări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se încontra; ceartă, sfadă. – V. încontra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCONTRÁRE s. v. contrazicere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încontráre s. f., g.-d. art. încontrării; pl. încontrări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCONTRÁ, încontrez, vb. I. Refl. (Pop.) A se împotrivi, a se opune; p. ext. a se lua la harță, a se ciocni în păreri (cu cineva). – În + contra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ÎNCONTRÁ mă ~éz intranz. pop. A se ciocni în păreri (unul cu altul); a nu fi de acord unul cu altul. [Sil. -con-tra] /în + contra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCONTRÁ vb. v. contrazice, împotrivi, opune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încontrá vb., ind. prez. 1 sg. încontréz, 3 sg. și pl. încontreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cóntra, prep. cu genitivu saŭ cu un pron. posesiv (lat. contra, cu acuz., infl. de în potrivă [!], care cere genitivu). În direcțiune contrară, față în față cu: contra vîntuluĭ, contra mea. Fig. Dușmănește: a vorbi, a vota contra luĭ. (V. pentru). Cu acuz.: unu contra doĭ, a schimba argint contra aur (saŭ pe aur). – Și în contra după în potrivă): în contra tuturor. În Munt. Pop. A se pune contra cu cineva, a se lua la contra, a se încontra, a se pune în contrazicere, a-ĭ face opozițiune. – Din contra (fals din contră), de tot alt-fel, pe dos de cum este: A zis că va veni. – Din contra! A zis că nu va veni!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)