Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: încorseta (verb tranzitiv) , încorsetare (substantiv feminin)   
ÎNCORSETÁRE, încorsetări, s. f. Acțiunea de a încorseta și rezultatul ei. ♦ Fig. îngrădire, încătușare. – V. încorseta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCORSETÁRE s.f. Acțiunea de a încorseta. [< încorseta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
încorsetáre s. f., g.-d. art. încorsetării; pl. încorsetări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCORSETÁ, încorsetez, vb. I. Tranz. A pune într-un corset (medical). ♦ Fig. A împiedica pe cineva în acțiunile sau în gândurile sale; a îngrădi, a încătușa. – În + corset.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNCORSETÁ ~éz tranz. 1) A strânge în corset. 2) fig. (persoane sau manifestări ale lor) A strânge ca într-un corset; a împiedica să se dezvolte sau să se manifeste liber și plenar. /în + corset
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCORSETÁ vb. I. tr. A strânge într-un corset. ♦ (Fig.) A supune anumitor reguli; a circumscrie (1). [< în- + corset, după fr. corseter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNCORSETÁ vb. tr. 1. a strânge într-un corset. 2. (fig.) a supune anumitor reguli; a îngrădi, a încătușa; a circumscrie (1). (după fr. corseter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
încorsetá vb., ind. prez. 1 sg. încorsetéz, 3 sg. și pl. încorseteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)