Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: încredința (verb tranzitiv) , încredințare (substantiv feminin)   
ÎNCREDINȚÁRE, încredințări, s. f. Acțiunea de a (se) încredința și rezultatul ei. ♦ (Concr., rar) Adeverință. – V. încredința.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCREDINȚÁRE s. 1. v. înmânare. 2. v. destăinuire. 3. v. asigurare. 4. v. convingere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNCREDINȚÁRE s. v. act, certificat, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, logodnă, piesă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încredințáre s. f., g.-d. art. încredințării; pl. încredințări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCREDINȚÁ, încredințez, vb. I. 1. Tranz. A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. ♦ A împărtăși cuiva o taină. 2. Tranz. A confirma, a garanta cuiva ceva. ♦ Refl. A se convinge de ceva. 3. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) logodi. – În + credință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNCREDINȚÁ ~éz tranz. 1) A face să se încredințeze. 2) (ființe sau obiecte) A da să îngrijească sau să păzească (având încredere deplină). 3) (gânduri, frământări sufletești, intimități etc.) A comunica în mod confidențial; a destăinui; a confia. ~ cuiva secretul. /în + credință
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNCREDINȚÁ mă ~éz 1. tranz. (urmat de o propoziție completivă) 1) A ajunge să fie convins; a-și da seama; a se convinge. 2) A ajunge să fie sigur (după anumite măsuri de precauție); a căpăta siguranță; a se asigura. 2. intranz. 1) A fi convins (de ceva). 2) A fi sigur (de ceva); a se convinge. /în + credință
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNCREDINȚÁ vb. 1. v. înmâna. 2. v. preda. 3. v. destăinui. 4. v. asigura. 5. v. convinge. 6. a se convinge, (fig.) a se pătrunde. (S-a ~ de însemnătatea sfatului primit.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNCREDINȚÁ vb. v. adeveri, arăta, atesta, baza, bizui, certifica, confirma, conta, demonstra, dovedi, fundamenta, încrede, întări, întemeia, logodi, mărturisi, proba, sprijini, stabili, susține.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încredințá vb., ind. prez. 1 sg. încredințéz, 3 sg. și pl. încredințeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)