Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ÎNCRUNTĂTÚRĂ, încruntături, s. f. 1. Faptul de a (se) încrunta; înfățișare încruntată (1); cută pe frunte, între sprâncene. 2. (Înv.) Urmă, pată de sânge. – Încrunta + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
încruntătúră s. f., g.-d. art. încruntătúrii; pl. încruntătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNCRUNTĂTÚRĂ ~i f. 1) Cută (pe frunte sau între sprâncene) apărută ca semn de nemulțumire sau de încordare. 2) Expresie încruntată a feței. /a (se) încrunta + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)