Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
ÎNCUIBÁ, încuibez, vb. I. Refl. A-și face cuib; a se vârî (unde nu-i este locul); a se oploși. ♦ Fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [Prez. ind. și: încúib] – În + cuib.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCUIBÁ vb. a se înrădăcina, a se statornici, (fig.) a se înțeleni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
încuibá vb., ind. prez. 1 sg. încuibéz, 3 sg. și pl. încuibeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE ÎNCUIBÁ mă ~éz intranz. 1) pop. A se instala undeva nepoftit, incomodând. 2) fig. (despre sentimente, stări etc.) A pătrunde adânc; a prinde rădăcini adânci. /în + cuib
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)