Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îndârji (verb tranzitiv) , îndârjire (substantiv feminin)   
ÎNDÂRJÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îndârji; înverșunare, întărâtare. – V. îndârji.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDÂRJÍRE s. 1. v. înverșunare. 2. v. dârzenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndârjíre s. f., g.-d. art. îndârjírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDÂRJÍ, îndârjesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. – În + dârz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDÂRJÍ ~ésc tranz. rar (persoane) A face să se îndârjească. /în + dârz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNDÂRJÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai dârz; a se înverșuna. 2) fam. A se supăra foarte tare; a-și ieși din sărite; a se înfuria. 3) (despre lupte) A deveni mai dârz; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se încrâncena. /în + dârz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDÂRJÍ vb. 1. v. înverșuna. 2. v. înfuria. 3. v. încăpățâna. 4. a se înteți, a se înverșuna. (Disputa s-a ~.) 5. v. înteți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndârjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndârjésc, imperf. 3 sg. îndârjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndârjeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)