Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îndătina (verb tranzitiv) , îndătinat (adjectiv)   
ÎNDĂTINÁT, -Ă, îndătinați, -te, adj. Care a devenit o datină; înrădăcinat. ♦ (Despre oameni) Deprins, obișnuit (cu ceva). [Var.: îndatinát, -ă adj.] – V. îndătina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDĂTINÁ, îndătinez, vb. I. Refl. (Rar) A se obișnui (cu) ceva. ♦ Tranz. A avea obiceiul să..., a obișnui. [Var.: îndatiná vb. I] – În + datină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDĂTINÁ ~éz tranz. 1) A face să se îndătineze. 2) rar (urmat de o propoziție completivă) A practica drept obicei; a obișnui. /în + datină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNDĂTINÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A deveni datină. /în + datină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDĂTINÁ vb. v. obișnui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndătiná vb., ind. prez. 1 sg. îndătinéz, 3 sg. și pl. îndătineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)