Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îndeletnici (verb) , îndeletnicire (substantiv feminin)   
ÎNDELETNICÍRE, îndeletniciri, s. f. Meserie, profesiune; ocupație. ♦ Preocupare, grijă. – V. îndeletnici.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDELETNICÍRE s. 1. v. ocupație. 2. v. activitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndeletnicíre s. f., g.-d. art. îndeletnicírii; pl. îndeletnicíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDELETNICÍ, îndeletnicesc, vb. IV. Refl. A se ocupa cu ceva, a-și petrece vremea cu ceva. – Et. nec. Cf. îndelete.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ÎNDELETNICÍ mă ~ésc intranz. A-și petrece timpul de muncă sau cel liber; a se ocupa. ~ cu gospodăria. /în + sl. deletnic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDELETNICÍRÉ ~i f. Activitate de durată mai mare sau mai mică de care se ocupă cineva; ocupație; treabă. /v. a se îndeletnici
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDELETNICÍ vb. v. ocupa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndeletnicí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. îndeletnicésc, imperf. 3 sg. îndeletniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndeletniceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)