Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îndesa (verb tranzitiv) , îndesare (substantiv feminin)   
ÎNDESÁRE, îndesări, s. f. Acțiunea de a (se) îndesa; înghesuire, îngrămădire. – V. îndesa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDESÁRE s. 1. v. îngrămădire, ticsire. 2. înfundare. (~ căciulii pe cap.) 3. v. tasare. 4. (IND.) refulare. (~ a unei piese prin forjare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndesáre s. f., g.-d. art. îndesării; pl. îndesări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDESÁ, îndés, vb. I. 1. Tranz. A apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într-un spațiu restrâns, a vârî cu forța (într-un spațiu limitat); a înghesui, a bucși. ♦ A face cât mai compact (un material). 2. Tranz. A-și așeza pălăria, căciula, șapca, trăgând-o cât mai mult pe cap. 3. Refl. (Despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare) A se aduna, a se îngrămădi unul lângă altul, unul peste altul; a se înghesui. ♦ (Pop.) A se grăbi, a da zor. – Lat. in-de(n)sare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDESÁ îndés tranz. 1) (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a înghesui; a ticsi. ~ rufele într-un sac. 2) (căciula, pălăria etc.) A trage peste urechi, peste ochi. /<lat. inde[n]sare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNDESÁ mă îndés intranz. fam. (despre ființe) A se aduna în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui; a se îmbulzi. /<lat. inde[n]sare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDESÁ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. îmbulzi. 3. a se băga, a se îmbulzi, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 4. a băga, a înfunda, a trage, a vârî. (~ căciula pe cap.) 5. v. bătători. 6. v. tasa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndesá (îndés, îndesát), vb.1. A presa, a apăsa. – 2. A înghesui, a burduși. – 3. A strivi, a stîlci. – 4. A bătători, a îndesa. – 5. A înfige. – 6. A hăitui, a hărțui, a prigoni. – 7. (Refl.) A se înghedui, a se îngrămădi. – 8. (Refl.) A se condensa, a se face cît mai compact. – 9. A înmulți, a repeta. – 10. (Refl.) A se sătura. – Mr. (î)ndes, ndisare, megl. andes, andisari. Lat. densāre (Pușcariu 831; Candrea-Dens., 486; DAR), cf. des. Ar putea fi și der. intern al lui des; pare însă mai curînd că acest der. e var. îndesi, care se folosește mai ales cu sensul 9 și care, în acest caz, ar fi mai curînd un dublet neol. (DAR îl consideră var., cu schimbare de suf.; după Densusianu, Hlr., 150, din lat. densῑre, cf. Pușcariu 831). – Der. îndesat, adj. (cu conținutul presat; foarte plin; înfipt; apăsat, rostit cu insistență; dens; mic și gros, rotofei), cf. mr. ndisat; îndesătură, s. f. (înv., insistență).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
îndesá (a înghesui) vb., ind. prez. 1 sg. îndés, 3 sg. și pl. îndeásă; ger. îndesând
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)