Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, s. f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [Pr.: -do-i-] – Îndoi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDOITÚRĂ s. 1. v. încovoietură. 2. v. curbură. 3. v. boțitură. 4. cută, (rar) răsfrângătură, răsfrânsătură, răsfrântură. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNDOITÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întor-sătură, întortochetură, ocol, răsuci-tură, serpentină, sinuozitate, sârjoacă, șerpuire, șerpuitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndoitúră s. f., g.-d. art. îndoitúrii; pl. îndoitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDOITÚRĂ ~i f. Loc unde un obiect este îndoit. [Sil. -do-i-] /a îndoi + suf. ~itură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)