Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îndrăgi (verb tranzitiv) , îndrăgire (substantiv feminin)   
ÎNDRĂGÍRE s. f. (Rar) Faptul de a îndrăgi pe cineva. – V. îndrăgi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
îndrăgíre s. f., g.-d. art. îndrăgírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. A simți atracție, afecțiune, dragoste pentru cineva sau ceva; p. ext. a iubi. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + drag.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDRĂGÍ ~ésc tranz. A începe a iubi. ~ muzica. /în + drag
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNDRĂGÍ mă ~ésc intranz. rar A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se îndrăgosti; a se înamora; a se amoreza. /în + drag
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDRĂGÍ vb. v. iubi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) îndrăgi ≠ a (se) urî
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
îndrăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgésc, imperf. 3 sg. îndrăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăgeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)