Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îndreptăți (verb tranzitiv) , îndreptățire (substantiv feminin)   
ÎNDREPTĂȚÍRE, îndreptățiri, s. f. Acțiunea de a îndreptăți; justificare. – V. îndreptăți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDREPTĂȚÍRE s. 1. v. justificare. 2. v. calitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndreptățíre s. f., g.-d. art. îndreptățírii; pl. îndreptățíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDREPTĂȚÍ, îndreptățesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui. – În + dreptate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDREPTĂȚÍ ~ésc tranz. 1) A face să fie în drept de a realiza ceva; a autoriza. 2) (acțiuni, opinii etc.) A considera ca just, legitim; a justifica; a motiva. ~ o faptă. 3) (persoane) A considera nevinovat; a dezvinovăți; a dezvinui; a disculpa; a justifica. /în + dreptate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDREPTĂȚÍ vb. 1. v. justifica. 2. a autoriza, a îngădui, a justifica, a permite, (livr.) a îndritui, (înv. fig.) a întemeia. (Această împrejurare ne ~ să tragem unele concluzii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNDREPTĂȚÍ vb. v. apăra, dezvinovăți, disculpa, justifica, scuza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) îndreptăți ≠ a (se) învinovăți, a (se) învinui, a nedreptăți
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A îndreptăți ≠ a acuza, a învinui
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
îndreptățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndreptățésc, imperf. 3 sg. îndreptățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndreptățeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)