Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îndruga (verb tranzitiv) , îndrugare (substantiv feminin)   
ÎNDRUGÁRE, îndrugări, s. f. Acțiunea de a îndruga și rezultatul ei. – V. îndruga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
îndrugáre s. f., g.-d. art. îndrugării; pl. îndrugări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDRUGÁ, îndrúg, vb. I. Tranz. 1. A toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături; p. ext. a toarce grosolan și în grabă. 2. (Fam.) A pronunța nedeslușit cuvintele, a îngăima; a exprima prost ceva; a fi fără șir la vorbă; p. ext. a vorbi fără rost, nimicuri. ◊ Expr. A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute. ♦ (Rar) A face ceva în pripă; a înjgheba. – În + drugă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDRUGÁ1 îndrúg tranz. pop. 1) (cuvinte, propoziții etc.) A pronunța nedeslușit, confuz; a îngăima. 2) A vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a pălăvrăgi; a flecări. ◊ ~ (la) verzi și uscate a spune baliverne. [Sil. în-dru-] /în + drugă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A ÎNDRUGÁ2 îndrúg tranz. 1) înv. (lână, cânepă etc.) A toarce cu druga. 2) rar (acțiuni, lucrări etc.) A efectua la repezeală. /în + drugă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDRUGÁ vb. 1. v. bombăni. 2. v. flecări.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndrugá vb., ind. prez. 1 sg. îndrúg, 3 sg. și pl. îndrúgă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)