Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îndumnezei (verb tranzitiv) , îndumnezeire (substantiv feminin)   
ÎNDUMNEZEÍRE s. f. (Livr.) Faptul de a îndumnezei; divinizare, adorație. – V. îndumnezei.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNDUMNEZEÍRE s. v. deificare, divinizare, zeificare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndumnezeíre s. f., g.-d. art. îndumnezeírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDUMNEZEÍ, îndumnezeiesc, vb. IV. Tranz. (Livr.) A diviniza. ♦ A glorifica, a preamări. – În + Dumnezeu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDUMNEZEÍ ~iésc tranz. 1) A trata ca pe o divinitate; a diviniza; a zeifica. 2) fig. A ridica în slavă; a slăvi; a glorifica; a elogia; a cânta; a exalta. /în + Dumnezeu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDUMNEZEÍ vb. v. deifica, diviniza, zeifica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îndumnezeí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndumnezeiésc, imperf, 3 sg. îndumnezeiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndumnezeiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)