Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îndupleca (verb tranzitiv) , înduplecare (substantiv feminin)   
ÎNDUPLECÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îndupleca.V. îndupleca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
înduplecáre s. f. (sil. -ple-), g.-d. art. înduplecării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNDUPLECÁ, îndúplec, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva. ♦ Refl. A se arăta milos, bun; a se îndura. – În + dupleca (Înv. „a îndupleca” < lat.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNDUPLECÁ îndúplec tranz. A face să se înduplece. [Sil. -du-ple-] /în + lat. duplicare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNDUPLECÁ mă îndúplec intranz. A se lăsa convins (în urma unor rugăminți insistente). /în + lat. duplicare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNDUPLECÁ vb. 1. v. convinge. 2. v. aproba. 3. v. ceda.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNDUPLECÁ vb. v. dubla, evita, feri, îndoi, ocoli, păzi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înduplecá vb. (sil. -ple-), ind. prez. 1 sg. îndúplec, 3 sg. și pl. îndúplecă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)