Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
ÎNFĂȘURÁ, înfășór, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui. 3. Tranz. și refl. A (se) încolăci. ♦ Tranz. A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). 4. Refl. (Fam.) A se învârti de colo până colo; a da târcoale. [Prez. ind. și: înfắșur] – Lat. in-fasciolare (< fascia).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFĂȘURÁ vb. v. împresura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNFĂȘURÁ vb. 1. v. depăna. 2. v. încolăci. 3. v. încinge. 4. v. înveli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfășurá vb., ind. prez. 1 sg. înfășór, 3 sg. și pl. înfășoáră; conj. prez. 3 sg. și pl. înfășoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ÎNFĂȘURÁ înfășór tranz. 1) A face să se înfășoare; a învălătuci; a încolăci. ~ ața pe mosor. 2) A înveli de jur împrejur; a învălătuci. 3) fig. rar A cuprinde din toate părțile; a cotropi; a învălura; a învălui. Valea s-a ~t în umbră. /<lat. infasciolare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNFĂȘURÁ mă înfășór intranz. A se fixa prin mișcări de rotație (în jurul unui obiect); a se învălătuci; a se încolăci. /<lat. infasciolare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A (se) înfășura ≠ a (se) desfășura
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A înfășura ≠ a desfășura
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se înfășura ≠ a se dezvălătuci
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)