Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înfeuda (verb tranzitiv) , înfeudare (substantiv feminin)   
ÎNFEUDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfeuda și rezultatul ei; supunere, robire. [Pr.: -fe-u-] – V. înfeuda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFEUDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) înfeuda și rezultatul ei; supunere, robie. [< înfeuda].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNFEUDÁRE s. v. aservire, înrobire, robie, robire, subjugare, supunere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfeudáre s. f. (sil. -fe-u-), g.-d. art. înfeudării; pl. înfeudări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNFEUDÁ, înfeudez, vb. I. Tranz. A supune, a robi. ♦ Refl. A se subordona întru totul unei persoane. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. inféoder, lat. infeodare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNFEUDÁ ~éz tranz. (popoare, țări, teritorii) A lua în stăpânire; a face să piardă independența; a supune; a înrobi. /<fr. inféoder, lat. infeodare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNFEUDÁ ~éz intranz. A se pune în dependență totală față de cineva, pierzându-și libertatea de acțiune; a se supune. /<fr. inféoder, lat. infeodare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNFEUDÁ vb. I. tr. (Ist.) A da cuiva un bun ca feudă. ♦ tr., refl. A (se) supune, a (se) robi. [Pron. -fe-u-. / cf. fr. inféoder].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNFEUDÁ vb. I. tr. a da cuiva un bun ca feudă. II. tr., refl. a (se) înrobi. (< fr. inféoder, lat. infeodare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ÎNFEUDÁ vb. v. aservi, înrobi, robi, subjuga, supune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfeudá vb. (sil. -fe-u-), ind. prez. 1 sg. înfeudéz, 3 sg. și pl. înfeudeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)