Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
ÎNFIINȚÁ, înființez, vb. I. 1. Tranz. A face să ia ființă; a crea, a întemeia, a funda, a alcătui. 2. Refl. (Despre oameni) A se prezenta, a se înfățișa undeva (pe neașteptate). – În + ființă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFIINȚÁ vb. 1. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ un așezământ.) 2. a întemeia, (înv.) a așeza. (Au ~ un nou sat.) 3. v. constitui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNFIINȚÁ vb. v. apărea, arăta, ivi, înfățișa, prezenta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înființá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. înființéz, 3 sg. și pl. înființeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A ÎNFIINȚÁ ~éz tranz. (întreprinderi, instituții, organizații) A face să ia ființă (având temei real); a întemeia; a fonda. [Sil. -fi-in-] /în + ființă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNFIINȚÁ mă ~éz intranz. rar (despre persoane) A-și face apariția; a se înfățișa. /în + ființă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A înființa ≠ a lichida, a suprima
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)