Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înfira (verb tranzitiv) , înfirat (adjectiv)   
ÎNFIRÁT, -Ă, înfirați, -te, adj. (Rar) Cusut sau brodat cu fir. – V. înfira.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFIRÁ, înfír, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. 2. A depăna fire toarse. – În + fir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNFIRÁ înfír tranz. 1) rar (băsmăli, cămăși, bluze) A broda cu fir. 2) (fire toarse) A înfășura pe un mosor sau a face ghem; a depăna. /în + fir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNFIRÁ vb. v. înșira, înșirui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfirá, înfiréz, vb. I (reg., înv.) 1. a pune în fir mărgelele; a înșira. 2. a coase cu fir, a broda cu fir. 3. a băga ața în ac.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
înfirá vb., ind. prez. 1 sg. înfír, 3 sg. și pl. înfíră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)