Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înfrâna (verb tranzitiv) , înfrânat (adjectiv)   
ÎNFRÂNÁT, -Ă, înfrânați, -te, adj. 1. (Despre animale de ham) Căruia i s-a pus frâu. 2. (Despre mașini) Care merg cu frâna pusă. – V. înfrâna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFRÂNÁT adj. 1. v. împiedicat. 2. v. strunit. 3. cal-culat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viață ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNFRÂNÁ, înfrânez, vb. I. Tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. ♦ Fig. A stăvili, a reține, a potoli. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. – Lat. infrenare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNFRÂNÁ ~éz tranz. 1) (cai) A stăpâni cu ajutorul frâului; a domoli; a struni. 2) pop. (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul; a domestici. 3) (sentimente, stări sufletești) A stăvili printr-un efort de voință; a înăbuși; a controla; a domina. A-și ~ dorințele. [Sil. în-frâ-] /<lat. infremere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNFRÂNÁ vb. I. tr. 1. a pune frână (unui cal). 2. (fiz.) a stăvila; a domoli. II. tr., refl. (fig.) a (se) stăpân. (< lat. infrenare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ÎNFRÂNÁ vb. 1. v. împiedica. 2. v. struni. 3. a reține, a struni, (înv. fig.) a hățui. (Te rog să-i mai ~, sunt prea zburdalnici!) 4. v. stăpâni. 5. v. învinge. 6. v. abține. 7. a împiedica, a opri, a stăvili, (fig.) a frâna. (Nu puteau ~ avântul revoluționar.) 8. v. tempera.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÎNFRÂNÁ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfrâná vb., ind. prez. 1 sg. înfrânéz, 3 sg. și pl. înfrâneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)