Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înfrăți (verb tranzitiv) , înfrățire (substantiv feminin)   
ÎNFRĂȚÍRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei; prietenie frățească; fraternizare. 2. Formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști; lăstărire. – V. înfrăți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFRĂȚÍRE s. 1. v. fraternizare. 2. v. fraternitate. 3. frăție, solidaritate, unitate. (~ celor care luptă pentru pace.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfrățíre s. f., g.-d. art. înfrățírii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2). – În + frate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNFRĂȚÍ ~ésc 1. tranz. A face să se înfrățească. 2. intranz. (despre plante) A-și ramifica tulpina. /în + frate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNFRĂȚÍ mă ~ésc intranz. A intra în relații frățești (unul cu altul); a deveni ca frați; a fraterniza. /în + frate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNFRĂȚÍ vb. 1. v. fraterniza. 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfrățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățésc, imperf. 3 sg. înfrățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrățeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)