Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înfumura (verb) , înfumurare (substantiv feminin)   
ÎNFUMURÁRE, înfumurări, s. f. Îngâmfare, mândrie nejustificată; orgoliu, aroganță, infatuare. – V. înfumura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNFUMURÁRE s. v. îngâmfare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Înfumurare ≠ modestie, simplețe, simplicitate, simplitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înfumuráre s. f., g.-d. art. înfumurării; pl. înfumurări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNFUMURÁ, înfumurez, vb. I. Refl. A se comporta cu îngâmfare, a-și da aere, a se îngâmfa, a se infatua. – În + fumuri (pl. lui fum).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ÎNFUMURÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se îngâmfa; a se împăuna. 2) A-și da importanță deosebită; a se umfla în pene; a se semeți; a se îngâmfa; a se împăuna. /în + fumuri
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNFUMURÁ vb. v. îngâmfa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înfumurá vb., ind. prez. 1 sg. înfumuréz, 3 sg. și pl. înfumureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)