Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îngălbeni (verb tranzitiv) , îngălbenire (substantiv feminin)   
ÎNGĂLBENÍRE, îngălbeniri, s. f. Faptul de a (se) îngălbeni; p. ext. veștejire, ofilire. [Var.: (pop.) îngălbiníre s. f.] – V. îngălbeni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNGĂLBENÍRE s. v. ofilire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îngălbeníre s. f., g.-d. art. îngălbenírii; pl. îngălbeníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNGĂLBENÍ ~ésc tranz. A face să se îngălbenească. /în + galben
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNGĂLBENÍ mă ~ésc intranz. 1) A căpăta culoarea galbenă; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a păli. /în + galben
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNGĂLBENÍ vb. 1. v. păli. 2. v. ofili.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îngălbení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngălbeneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)