Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
ÎNGEMĂNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îngemăna; unire; îmbinare. – V. îngemăna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNGEMĂNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, îmbinare. [< îngemăna].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNGEMĂNÁRE s. 1. v. îmbinare. 2. împerechere, (livr.) geminație. (~ florală.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îngemănáre s. f., g.-d. art. îngemănării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngémăn] – Lat. ingeminare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNGEMĂNÁ ~éz tranz. A face să se îngemăneze; a împreuna; a îmbina. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNGEMĂNÁ mă ~éz intranz. poet. A se apropia unindu-se și formând un tot; a se împreuna; a se îmbina. Cerul se ~ează cu pământul. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNGEMĂNÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez și îngémăn. / cf. lat. ingeminare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNGEMĂNÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ÎNGEMĂNÁ vb. v. îmbina.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
îngemăná vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz/îngémăn, 2 sg. îngemănézi/îngémeni, 3 sg. și pl. îngemăneáză/îngeámănă; conj. prez. 3 sg. și pl. îngemănéze/îngémene
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)