Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înghionti (verb tranzitiv) , înghiontire (substantiv feminin)   
ÎNGHIONTÍRE, înghiontiri, s. f. Acțiunea de a (se) înghionti și rezultatul ei; înghionteală. [Var.: înghioldíre s. f.] – V. înghionti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNGHIONTÍRE s. v. îmbrâncire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înghiontíre s. f., g.-d. art. înghiontírii; pl. înghiontíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldí vb. IV] – În + ghionti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNGHIONTÍ ~ésc tranz. A atinge, dând ghiont; a lovi ușor (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /în + a ghionti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ÎNGHIONTÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (unul cu altul). /în + a ghionti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNGHIONTÍ vb. v. îmbrânci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înghiontí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontésc, imperf. 3 sg. înghionteá; conj. prez. 3 sg. și pl. înghionteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)