Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înhăța (verb tranzitiv) , înhățare (substantiv feminin)   
ÎNHĂȚÁRE s. f. Acțiunea de a înhăța; înșfăcare. – V. înhăța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNHĂȚÁRE s. apucare, înșfăcare, luare, prindere, (fam. fig.) umflare. (~ cuiva de gât.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înhățáre s. f., g. d. art. înhățării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNHĂȚÁ, înháț, vb. I. Tranz. A apuca (pe cineva sau ceva) cu violență, repede și pe neașteptate; a înșfăca. – În + haț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNHĂȚÁ înháț tranz. A apuca brusc și cu putere; a înșfăca. ◊ A se ~ la bătaie a se lua la bătaie. /în + haț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNHĂȚÁ vb. a apuca, a înșfăca, a lua, a prinde, (pop. și fam.) a căpui, (pop.) a încăibăra, (prin Transilv.) a agâmba, (Mold. și Transilv.) a găbji, a găbui, (grecism înv.) a proftaxi, (fam. fig.) a căptuși, a umfla. (A ~ o bâtă în mână.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înhățá vb., ind. prez. 1 sg. înháț, 2 sg. înháți, 3 sg. și pl. înháță; conj. prez. 3 sg. și pl. înháțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)