Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: înhăma (verb tranzitiv) , înhămare (substantiv feminin)   
ÎNHĂMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înhăma; înhămat1. – V. înhăma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNHĂMÁRE s. înhămat, prindere, punere. (~ cailor la căruță.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
înhămáre s. f., g.-d. art. înhămării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNHĂMÁ, înhám, vb. I. 1. Tranz. A pune hamurile pe cal sau pe alte animale de tracțiune; a pune calul sau un alt animal de tracțiune în ham la un vehicul. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) angaja la realizarea unui lucru care cere eforturi stăruitoare; a (se) înjuga. – În + ham.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÎNHĂMÁ înhám tranz. 1) (mai ales cai) A atașa la un vehicul (pentru a trage) cu ajutorul hamurilor. 2) fig. (persoane) A pune la un lucru greu; a înjuga. /în + ham
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNHĂMÁ vb. 1. a prinde, a pune. (~ caii la căruță.) *2. (fig.) a se înjuga. (S-a ~ la o muncă grea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A înhăma ≠ a deshăma
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
înhămá vb., ind. prez. 1 sg. înhám, 2 sg. înhámi, 3 sg. și pl. înhámă; conj. prez. 3 sg. și pl. înháme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)