Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: îniepta (verb tranzitiv) , înieptare (substantiv feminin)   
înieptáre, s.f. (reg.) opintire, împingere.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
înieptá, înieptéz, vb. I (reg.) 1. a (se) repezi, a (se) împinge, a (se) arunca cu năvală, a (se) aiepta. 2. (refl.) a-și lua avânt. 3. (refl.) a se opinti, a se încerca.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
înieptá (înieptát, înieptát), vb. – A arunca, a lansa. Lat. iniectāre (Candrea-Dens., 865; DAR); după Tiktin și Pascu, Beiträge, 17, de la aiepta, cu schimbare de pref. Cuvînt rar, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ÎNIEPTÁ, îniépt, vb. I. (Rar și înv.) Tranz. A arunca, a (a)zvârli. (din lat. iniectare (Candrea-Densușianu; DAR); după Tiktin și Pascu, din aiepta, cu schimbarea prefixului)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
înieptá vb. (sil. -iep-), ind. prez. 1 sg. îniépt, 3 sg. și pl. îniáptă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)